Noi oamenii, avem încorporată o opţiune pe care prea puţini o folosim. De cele mai multe ori ne aducem aminte de ea atunci când am uitat cu totul că a existat vreodată. Cu atâta aglomeraţie, nici sufletul, nici mintea nu mai au cum să reziste fiindcă ne-am impus atât de multe standarde încât nu ne mai acordăm şansa de a fi fericiţi. Nu pentru că nu vrem, ci pentru că nu mai avem timp şi pentru asta.
Fericirea necondiţionată e un concept destul de abstract pentru majoritatea oamenilor. De ce ai fi fericit fără niciun motiv? Cum să ignori telefonul care sună ca dementul şi să continui liniştit să priveşti cerul?
Săptămâna trecută am dispărut din agitaţia Bucureştiului şi am fost acasă, acolo unde problemele sunt simple mituri. Uneori îmi place să stau singură şi să nu fac altceva decât să admir viaţa – departe de lume şi aproape de mine. Atunci când privesc un apus de soare îmi dau seama că nu există nimic mai important decât prezentul. Decât fericirea de a fi aici.
Un alt exemplu este statiunea Costinesti… si acolo problemele dispar ca prin minune 🙂