Nu ne dăm seama, dar un cuvânt poate face diferența. Subestimăm importanța pe care o au simplele conversații pe care le avem de-a lungul vieții.
Sigur că faptele sunt mult mai valoroase decât vorbele, însă un Te iubesc sau un Ești total inutil au un la fel de mare impact ca și un zâmbet sau o palmă dureroasă. Oamenii o să-și aducă aminte aproape întotdeauna care au fost ultimele cuvinte pe care și le-au rostit și de cele mai multe ori, și le aduc aminte pe cele care i-au făcut să se simtă într-un mod anume – euforici, iubiți, mizerabili sau detestați. 
Avem nevoie de dragoste, de înțelegere, de iertare. Și ca să ne simțim în siguranță, trebuie să fim reasigurați în mod constant că avem toate astea. De aia o vorbă dulce aruncată într-un bălegar de înjurături chiar nu ajută la nimic, e ca și cum n-ar fi. Îmi place să cred că nimic nu e iremediabil (în ceea ce privește relațiile interumane) și consider că toate porcăriile pe care ni le-am spus și făcut cândva pot fi uitate dacă ne dorim asta din tot sufletul. Dacă suntem consecvenți în a le demonstra celor din jur că nu-i așa cum cred ei. Că suntem mai buni de atât.
Cuvintele ajută. Cuvintele fac rău.
Odată cu viața, am primit cadou și puterea de a alege cine vrem să fim. Fiecare dintre noi are un impact asupra lumii ăsteia în care trăim, participă la ceva mult mai măreț decât își închipuie. Trebuie să fim conștienți de influența pe care o avem asupra celor din jurul nostru, să alegem cu grijă cuvintele pe care le rostim (sau scriem) pentru a nu-i răni degeaba pe cei din jur. Dacă poți, de ce să nu faci un om fericit?