Când faci cunoștință cu o persoană, e ori hai, ori pa. Prima impresie a avut întotdeauna o importanță mult prea mare și totuși, ne place să judecăm oamenii în mod categoric încă după primul schimb de cuvinte.
Eu una, obișnuiesc să-mi imaginez o întreagă poveste înainte să cunosc un om. Cât de bine o să ne înțelegem, ce lucruri 
mega funny o să facem împreună, cât de repede o să evolueze relația noastră și o să devenim super prieteni… Până când chiar fac cunoștință cu persoana respectivă și văd că nu e deloc așa cum m-am gândit eu. Vorbește cam puțin, nu-mi zâmbește deloc și pare cu gândul în altă parte. Fiindcă nu-mi îndeplinește așteptările, îl trec direct pe lista neagră. Fără să mă întreb o clipă de ce s-a purtat așa sau dacă a avut o zi proastă.
Nu știu de ce, dar atunci când începem cu stângul parcă dreptul nu-l mai poate depăși nicicum – așa că îl târâm după noi în speranța că poate ajunge iar în față. Când suntem expuși la ceva/cineva nou despre care nu știm nimic, tindem să îl caracterizăm după prima impresie sau după prima interacțiune sau ce-o fi. Și dacă părerea formată e proastă, adio-ciu-ciu a doua șansă. Dacă soarta ne aduce din nou împreună, poate că mai e un strop de speranță. Altfel…
Nu-mi place deloc că sunt așa, și totuși așa sunt. Știu că prima impresie contează, dacă vrei să existe și a doua. So put your smile on 🙂