Incep prin a sublinia faptul ca nu sunt deloc o fana a serialelor si nici nu obisnuiesc sa fac recenzii sau sa imi dau cu parerea despre filme, carti sau seriale. Dar pur si simplu ma simt total fermecata intr-un mod pe care nu il pot descrie in cuvinte.
Inainte sa vad El casa del papel (titlul original, mult mai melodios decat Fabrica de bani), credeam ca imi placusera foarte mult Game of Thrones, House of Cards sau West World, dar prin comparatie cu nebunia asta spaniola, pur si simplu au pierit din ochii mei. E adevarat ca m-am facut super blonda inspirata de mama dragonilor, dar El casa del papel ma face sa imi doresc sa imi schimb viata cu totul.
Poate faptul ca actiunea e cat de cat plauzibila, violenta e la nivel minim spre moderat, iar personajele vorbesc in spaniola sunt motivele pentru care am trait mult mai intens fiecare minut din film si parca m-am transpus in el. Deja l-am vazut de doua ori in doua saptamani si numai despre asta vorbesc – but why?
Fara sa dau vreun spoiler, subiectul filmului e jefuirea Monetariei Nationale a Spaniei de catre o echipa de oameni foarte bine pregatiti. Au mai incercat si altii sa abordeze genul asta de poveste, dar in cazul de fata, suspansul te tine mereu in priza si te face sa iti doresti sa nu se mai termine niciodata.
Eu l-am vazut pe Netflix, iti las aici linkul: https://www.netflix.com/ro/title/80192098
¡Adiós!