Diagnostic: dezamăgire acută.

Odată cu așteptările prea mari, vin și dezamăgirile la fel de mari.

Ar trebui ca alături de fiecare citat motivational să existe o steluță care să indice faptul că o să dureze mult și va fi foarte greu ca lucrurile să iasă bine. Asta ca să mai trieze din oamenii care se avântă în așa ceva și totodată ca să atenueze căzătura pe care o vor experimenta cei care încearcă totuși calea fericirii.

Nu zic că optimiștii ar trebui să se dea bătuți, ci doar să își ajusteze proiecția realității astfel încât să își asume încă de la început un eventual eșec. Atunci când acesta va apărea (inevitabil), optimistul nu va considera această înfrângere un eșec personal, ci doar o etapă necesară prin care trebuie să treacă pentru a-și îndeplini obiectivele.

Că tot e astăzi Ziua Internațională a Fericirii, am câteva gânduri pentru adepții ei:

• Iubirea e singurul mod prin care poți atinge (și menține) fericirea. Aici nu mă refer neapărat la iubirea romantică, ci la acțiunea de a face bine unei alte ființe umane fără a aștepta nimic în schimb.
• Cantitatea noastră de energie este limitată, drept pentru care ar fi bine să prioritizezi acțiunile/oamenii în funcție de cât sunt de receptivi la schimbare.
• Durerea face parte din proces. Dacă ai ajuns la ea, nu înseamnă că trebuie să te oprești, ci că ești pe drumul cel bun.
• Chiar dacă viața nu e roz by default, e bine să știi că ai întotdeauna acces la acuarele.

Vă doresc ce-mi doresc și mie – mult curaj și un zâmbet cald 🙂