Mi s-a întâmplat de foarte multe ori să îmi dau seama că îmi doresc ceva extrem de tare: de la 2 kg în minus, până la atingerea unor obiective ceva mai mari, care țin de succesul pe plan personal și profesional. Întotdeauna mi-a plăcut să fac liste și planuri, dar de foarte puține ori m-am și ținut de ele. Măcar cei care nu și-au propus nimic de la bun început nu cunosc sentimentul de insatisfacție care apare odată ce conștientizezi faptul că nu ți-ai realizat obiectivele.
Așa că am început să studiez problema. De ce majoritatea oamenilor nu reușesc să facă sau să obțină ceea ce își doresc? Poate pentru că nu își doresc destul de mult, ar fi și ăsta un răspuns. Dar de cele mai multe ori ține de disciplină și autocontrol.
Noțiunile astea două nu sună deloc prietenos, pe mine mă duc cu gândul la armată, la profesorii stricți de care tuturor le era frică, la îngrădirea libertății sau la reprimarea sentimentelor. Când simpla rostire a acestor cuvinte are un vibe atât de neprietenos, cum aș putea să mor de nerăbdare pentru a le pune în aplicare? Sunt conștientă că aș fi nevoită să sacrific unele plăceri ale vieții dacă aș deveni o persoană disciplinată și ar trebui
- să spun nu unei invitații de a comanda pizza la ora 20
- să îmi ignor telefonul și să mă pun la somn la ora 23
- să mă trezesc destul de devreme pentru a apuca să mă bucur de frumusețea dimineții
- să fac taskurile care îmi stau pe creier
- să pun în aplicare ceea ce citesc
- să știu ce vreau și să fac să ajung acolo.
Monotonia respectării unui anumit program, comoditatea sau faptul că aș deveni mai puțin spontană nu ar trebui să fie niște factori suficient de importanți pentru a mă împiedica să-mi împlinesc visele. Și totuși, durerea de a renunța la obiceiurile mele este uneori mai mare decât împlinirea pe care o simt atunci când văd că am reușit ceea ce mi-am propus.
O altă problemă ar fi volumul foarte mare de informații din jur. Există atât de multe articole, cursuri, și cărți încât e foarte greu să decid că e timpul să mă opresc din citit, să aleg informația relevantă pentru mine și să o folosesc. La ce bun atât de multe informații prețioase dacă mintea mea e suprasaturată și am obosit înainte să încep? Și aici, cheia e moderația, un fel de disciplină a disciplinei: să știi când să te oprești.
Azi am început să cochetez cu disciplina și până acum merge bine, sper să nu cedez prea curând. Mi-am bifat lucrurile esențiale de pe listă. Îmi place să cred că aș fi la fel de productivă și fără ea, dar ori sunt uitucă, ori mă iau cu altceva și nici nu mai știu cu ce am început. Un fel de ADHD al oamenilor care încep prea multe și nu termină nimic.
Dacă revin în cel puțin 7 zile cu un nou articol, înseamnă că sunt pe drumul cel bun. Dacă nu vezi niciun articol, te rog eu mult să mă cerți.
Te-am pupat!
“There are two types of pain you will go through in life: the pain of discipline and the pain of regret. Discipline weighs ounces, while regret weighs tons.”