Era duminica Paștelui, stăteam în camera bunicii mele din Frasin și citeam una dintre multele cărți pe care mi-am propus să le termin în 2019. Era primul an în care casa era aproape goală, fiindcă bunicului meu i se făcuse rău și era internat în spital, iar părinții mei o duseseră pe bunica la Rădăuți, la casa mătușii mele. Momentele astea de singurătate mă fac întotdeauna să apreciez mai mult dragostea celor apropiați și bogăția momentului prezent, care aleargă pe lângă noi cu o viteză insuportabilă.
Nu sunt o mare fană a vorbitului la telefon, așa că îl aveam pe mut, ca în majoritatea timpului. În timp ce citeam, vedeam cum se tot aprinde ecranul, dar mă gândeam că sunt tradiționalele mesaje de Paști sau poate mă sună cineva de acasă să mă întrebe de starea bunicului. Din păcate, doctorii îi recomandaseră să rămână încă cel puțin o săptămână în spital, fiindcă atacul suferit îi afectase și inima și trebuia menținut sub supraveghere medicală.
Dar nu. Nu era vorba despre așa ceva. Mă sunau diverse numere pe care nu le aveam în agendă + apeluri private, pe lângă care primeam și mesaje pe Whatsapp. De la cine erau toate aceste solicitări? De la diverși indivizi care își doreau o experiență de neuitat (pentru numai 100 euro), alături de o damă de companie în vârstă de 17 ani.
Și de ce mă contactau pe mine? Pentru că cineva anonim (hey tu, nu e ok ce faci) le trimitea mesaje private în care primeau numărul meu, niște poze cu mine de pe Instagram, împreună cu numele meu. Plus un îndemn de a mă contacta pentru a le oferi aceste servicii deosebite.
Mi-a căzut fața cand mi-am dat seama ce se întâmplă. Era ziua de Paști și cineva trimitea aceste mesaje ca să îmi facă rău, iar alți oameni le primeau și contactau în disperare o presupusă fată de 17 ani care ar vrea să le satisfacă lipsurile. Pe de-o parte, m-am super enervat și revoltat, însă n-am putut să nu mă și întristez la ideea că asta e lumea în care trăim:
Pe lângă mesajele de mai sus, au fost foarte multe telefoane la care am renunțat să răspund după un timp. Aș fi putut ignora cu totul acest episod, însă am vrut să aflu cine e persoana din spatele acestui atac personal. Din păcate (sau din fericire), indivizii care primeau aceste mesaje nu vedeau de la cine sunt, așa că nu am aflat. Unii dintre ei și-au cerut scuze, iar alții doar voiau să se bage în continuare în seamă, deși le explicasem situația.
Mă consider o persoană destul de pașnică, plus că a trecut foarte multă vreme de când m-am certat cu cineva, but one can never know. Oamenii se pot supăra din orice, iar din frica de a vorbi deschis despre asta, ajung să se înjosească prin astfel de lucruri – care pe lângă că nu rezolvă problemele lor, creează probleme și altor oameni.
De ce am scris acest articol
Nu ca să mă victimizez sau ca să îl fac pe el/ea să se simtă prost, ci fiindcă îmi dau seama că multe alte femei (poate și bărbați) trec prin așa ceva și poate le e rușine să vorbească despre asta. Oameni cu intenții rele vor exista întotdeauna, așa că e important să știi cum să te aperi în era asta digitală în care lucrurile pot scăpa rapid de sub control.
Norocul meu a fost faptul că am pățit asta de abia la 29 ani, o vârstă la care mă simt mai pregătită să înfrunt problemele. Dar nu știu cum aș fi reacționat dacă treceam prin acest episod în perioada adolescenței, când ființa mea fragilă putea fi rapid afectată de orice. Atunci, cred că aș fi plâns mult, m-aș fi izolat de cei din jur și nu aș fi vorbit cu nimeni despre asta.
Cum te poți apăra de cyberbullying
În caz că e cineva care trece acum prin asta, există mai multe căi prin care poți rezolva problema:
- Vorbește cu cineva despre ceea ce ți se întâmplă, deși poate îți va fi greu. E important să nu treci prin asta singură.
- Dacă mesajele sunt trimise pe Whatsapp, îți poți seta un nume de bărbat + o poză corespunzătoare. Eu am scăpat rapid folosind această tehnică – niciun tip straight nu vrea să pară gay.
- Schimbă-ți numărul de telefon, nu e un capăt de lume.
- M-am sfătuit cu un avocat despre măsurile care se pot lua în cazul unei probleme de acest gen, deci există și o cale legală (descrisă mai jos) la care poți apela în cazul în care hărțuirea nu încetează.
Loredana Costina, avocat Corobană & Asociații:
Deoarece nu mai avem în legislatia penală infracțiunile de calomnie și insultă, soluția este instanța de civil, unde putem merge să cerem daune morale pentru încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale persoanei. Drepturile acestea și sancționarea încălcărilor sunt prevăzute în art. 252 și 253 Cod civil.
Art. 252: Ocrotirea personalităţii umane
Orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.
Art. 253: Mijloace de apărare
(1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori ameninţate poate cere oricând instanţei: a) interzicerea săvârşirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă; b) încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă; c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanţa poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) şi c).
(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanţei să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.
(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acţiune este supus prescripţiei extinctive.
- În cazul în care pozele sunt trimise de un fost prieten (care are acces la poze mai personale cu tine și se joacă cu revenge porn-ul), informează-l politicos despre faptul că acest “revenge porn” e o acțiune care poate fi calificată ca infracțiune, adesea calificată ca “Amenințare”, “Șantaj”, “Hărțuire” sau o infracțiune specială prevăzută de legea privind combaterea pornografiei, iar făptuitorul riscă pedeapsa cu închisoarea.
Art. 206: Ameninţarea
(1) Fapta de a ameninţa o persoană cu săvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte păgubitoare îndreptate împotriva sa ori a altei persoane, dacă este de natură să îi producă o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă, fără ca pedeapsa aplicată să poată depăşi sancţiunea prevăzută de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţării.
(2) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Art. 207: Şantajul
(1) Constrângerea unei persoane să dea, să facă, să nu facă sau să sufere ceva, în scopul de a dobândi în mod injust un folos nepatrimonial, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţătoare pentru persoana ameninţată ori pentru un membru de familie al acesteia, în scopul prevăzut în alin. (1).
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost comise în scopul de a dobândi în mod injust un folos patrimonial, pentru sine sau pentru altul, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Art. 208: Hărţuirea
(1) Fapta celui care, în mod repetat, urmăreşte, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuinţa, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 6 luni sau cu amendă.
(2) Efectuarea de apeluri telefonice sau comunicări prin mijloace de transmitere la distanţă, care, prin frecvenţă sau conţinut, îi cauzează o temere unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracţiune mai gravă
(3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate.
Deși există și legea privind combaterea pornografiei, formularea ei o face mai greu de folosit în astfel de cazuri. Dacă totuși se poate dovedi lipsa de discernământ, acuzatul poate primi până la 7 ani de închisoare.
Avem Legea 196/2003 privind prevenirea şi combaterea pornografiei, care spune că infracțiune e următoarea faptă: Racolarea, determinarea sau folosirea unei persoane majore lipsite de discernământ la comiterea unor acte cu caracter obscen, în scopul producerii de materiale pornografice, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Există și un caz mediatizat, care din păcate, nu cred că și-a găsit încă rezolvarea. E vorba despre Mara, fata care a trăit un coșmar din cauza fostului ei prieten, Vlad.
Sunt sigură că foarte multe persoane trec prin asta și dacă le-am susține, ar scădea dramatic numărul atacurilor de panică, al sinuciderilor și al vieților în derivă. Să vorbim deschis atunci când observăm că ceva nu e în regulă și să ne implicăm atunci când vedem că cineva face rău altcuiva.
“A nu face nimic e la fel de rău ca a face rău, dar mai laş.”