Oricât s-a încercat, nimeni nu a reușit să facă ceva mai frumos de atât. Pe lângă că e cea mai frumoasă, e și cea mai complicată și greu de explicat construcție ce a existat vreodată. Numeroase structuri legate între ele, fiecare cu rolul său, camere special amenajate și o energie debordantă. Foarte rar apreciată, această construcție suferă renovări mai mult sau mai puțin importante, de exterior sau de interior, păstrându-și identitatea. În momentul de față, o vizitezi și stai bine mersi înauntru fără să apreciezi tot ce-ți oferă. Corpul omenesc, despre el vorbesc.
Are nevoie de atât de puține lucruri, de niște chestii simple și de bază, și totuși el suferă în tăcere în timp ce îl torturăm. Apă să-l hidrateze, ceva mâncare sănătoasă să-l hrănească și odihnă pentru a se regenera. Dar noi nu. Sărim peste micul dejun, ne infometăm și mâncăm mult înainte de culcare, Bem sucuri pline de E-uri și niște cocktailuri ca să ne simtem bine și ne suprasolicităm la muncă pentru a avea bani să ne distrăm la maxim. Când începe să scârțâie, ne îngrijorăm un pic, până trece durerea. Când deja e aproape prea târziu, începem să ne schimbăm stilul de viață – ca să ne fie bine și nouă, și lui. 
Nu mai există altul identic cu el, și totuși nu-l prețuim îndeajuns. Eu una, vreau să încep să-l mai ascult din când în cand, așa cum el m-a ascultat pe mine 22 de ani, fără să zică mâc. Chiar dacă azi e răcit cobză și poate n-are chef să mai știe de mine, o să reușesc să ne împrietenim cumva. Poate cu niște clementine, un ceiuț călduț sau un pui de somn ce mult și-l dorește. 🙂