Nu știu dacă sunt printre puținii meteosensibili sau suntem mai mulți dar restul nu se plâng, dar când văd soarele, am o față de parcă aș fi câștigat la loto.
Din păcate, acum e cam iarnă și norii grei și enervanți se plimbă deasupra mea – Nici azi n-ai ghicit numerele,
iar ți-ai jucat banii degeaba… Când plouă, lumea mea se schimbă. Deși știu că dincolo de nori, stă my precious și așteaptă o ocazie să mă lumineze, tot ce văd e gri. Ochii care nu se văd nu se uită, dar îți tot vin în minte și ai face orice ca să-i vezi. Așa sunt și eu cu dânsul – m-aș muta dintr-un oraș într-altul, odată cu curenții de aer, doar ca să nu-l pierd vreo clipă. Chiar dacă pielea mea e oricum doar bronzată nu, asta nu înseamnă că nu ne iubim.
Toate necazurile dispar odată cu el, orice se iartă și pot cuceri lumea când e lângă mine. Știu că-i cam musai să mă obișnuiesc și fără el, că vreo 3 anotimpuri din 4 e cam Hai pa!. Dar încă nu pot. Mai un pic vreau să-mi mângâie fața și să-mi șteargă toate gândurile. După aia, o să mă eliberez de el. O să-l las în pace.