Tu și lumea ta

Hei, tu! Da, tu cu ochii tăi mari și plictisiți de atâta viață. Când ți-ai lăsat țigara visării să ardă până la filtru fără să te bucuri de niciun fum, mi-am dat seama că ai adormit. Nu aș vrea să te sufoci într-un incendiu provocat de nepăsare și ignoranță nesupravegheată, așa că o să-mi asum rolul de alarmă. Detestată, înjurată și aruncată pe jos de pe noptieră în fiecare dimineață – nu-mi pasă, vreau să te trezești. Chiar dacă ai uitat, tu m-ai programat să fac asta.

Lumea noastră perfectă se duce naibii si deși dăm vina pe soartă, întâmplare sau Dumnezeu, oamenii sunt de fapt singurii vinovați. Ai crede că acțiunile individului sunt niște fire de nisip purtate aiurea de vânt, dar dacă ai privi la nivel global, ai vedea ditamai bolovanul atârnând deasupra noastră. Ce poți să mai faci acum? Să fugi? …Unde?

Pentru început, ar trebui să învățăm să stăm uniți – singuri nu avem nicio șansă. Să conștientizăm că la nivelul cel mai profund, nu suntem deloc diferiți unii de ceilalți. Că deși e mare grădina Domnului, și tu ești o floricică, la fel ca restul. Egoismul nu își mai are locul în vremurile astea, când pamânturile se cutremură și reactoarele centralelor nucleare (al căror rost încă nu-l văd) explodează și ucid oameni. Dorința de putere și de control a minților nesătule e înăbușită de indubitabila realitate: orice ai face, nu mai depinde de tine.

Dacă nu te afectează direct, îți pasă?

Dacă ți s-ar nărui toată viața împreună cu visele și speranțele, ai vrea să-ți fi păsat?

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=JavBC4HfW6s]

“Și-a imaginat, oare, natura, că în numai câteva decenii va ajunge zdrențe?”

“Ce să facem cu universul, când noi nu știm sa administrăm o biată planetă?”

“Ne străduim să facem din planeta noastră cel mai impresionant cavou cosmic.”