Am auzit prin februarie de un program revoluționar, susținut de niște indivizi norvegieni care promiteau că ei sunt soluția tuturor problemelor de ordin spiritual. Așa că m-am înscris, și timp de 4 zile am participat la niște chestii care în loc să mă facă să mă simt mai bine, m-au revoltat.
Fiindcă în urma evenimentului au apărut multe articole pro-Soulpilot, m-am gândit că poate ar trebui să existe și o părere contra. Toată lumea a plecat happy și plină de revelații. Dacă n-aș fi foarte deschisă la minte și atrasă de necunoscut, s-ar fi putut spune că n-am înțeles care-i faza din cauza ignoranței mele de om îndobitocit. De ce n-am înțeles care-i faza? Pentru că ideile centrale erau cam astea:
- Gândurile și sentimentele mele nu vin de fapt de la mine. De unde vin? Nu știu și trebuie să accept asta.
- Pot face orice, rău sau bine, fără să existe consecințe. Clipele se crează singure.
- Viața asta nu e reală – sunt un simplu observator al creației care n-are cum să schimbe lumea. Pentru că lumea nu există de fapt.
Lângă mine stătea un băiat de 18-19 ani, despre care am aflat că după ce petrecuse 20 de zile alături de Rune (liderul Soulpilot), a devenit un cu totul alt om. Ce fel de om? În cele 4 zile în care l-am văzut, de abia a schițat un zâmbet. A stat singur și a meditat…. Sunt sigură că de asta suntem aici. Ca să fim antisociali și să ne imaginăm viața de dincolo. Timp de jumătate de oră, oamenii din sală l-au ascultat în tăcere pe maestrul Rune repetând nonstop aceleași fraze. Fiindcă mi s-a părut că vrea să-mi spele creierul, am ieșit pe coridor după 10 minute.
Nu pot spune că n-am rămas cu nimic frumos în urma experienței. A avut și partea ei bună, dar nu despre asta vreau să scriu. Ci despre cât de ușor se lasă oamenii influențați, atunci când li se spune ce vor să audă.
Mă bucur să aflu că eşti atât de activă în căutarea a ceva mai profund. Eu ţi-am recomandat mai demult o şcoală de filosofie în manieră clasică. Poate nu i-am făcut eu descrierea care i se cuvine, sau poate ai tu obişnuita prejudecată despre filosofie – că ar fi o vorbărie lungă despre nimic concret – dar eu cred că merită atenţia ta, mai ales dacă vrei să fii obiectivă. Metoda încercării şi a erorii nu poate da greş, aşa că îţi urez spor în continuare.
Pentru că am spus ce nu este filosofia, ar trebui să spun şi ce este. Sau ce ar trebui să fie, sau ce a fost la începuturi. Filosofia este dragoste de înţelepciune, căutarea Adevărului, arta de a trăi.
CUM MI S-A SCHIMBAT VIATA. Ganduri, trairi, experiente dupa Workshop si Retreat “Tu esti Adevaratul Secret” cu Rune HEIVANG
https://www.facebook.com/notes/cristian-n-antonescu/cum-mi-s-a-schimbat-viata-ganduri-trairi-experiente-dupa-workshop-si-retreat-tu-/232490683434742
Am ajuns intamplator. Sau nu intamplator.
Pe wall-ul lui Oreste Teodorescu, in mai 2011, am vazut ca el va participa la un workshop. Imi doream sa-l intalnesc in incercarea de a construi (constitui) un nucleu al schimbarii, impreuna cu Vasile Paun.
Oreste nu a fost acolo, nici nu l-am intalnit, dar l-am intalnit pe Rune Heivang.
Prezentarea workshop-ului suna asa:
“Experimenteaza Taramul Posibilitatilor Miraculoase
Te-ai saturat sa constati ca te invarti in cercuri in timp ce viata ta se deruleaza in aceleasi tipare repetitive? Simti in fibra profunda a fiintei tale ca viata poate si ar trebui sa fie altceva decat lupta si suferinta? …..”
Voi avea mult de scris. Aceasta nota probabil ca va fi terminata dupa multa vreme. Dar mai bine incep sa scriu impresiile.
Rune Heivang. Nu este un guru. Nu este mesia. Nu este decat iubire. Si atat.
Am participat la workshop in Bucuresti. Apoi a fost la Sibiu.
Apoi s-a organizat un retreat la Sibiel. Toti cei care am fost acolo am gasit raspunsuri. http://www.facebook.com/media/set/?set=a.1394482480273.40770.1778520506
Am fost intreprizatori, coach-eri, nlp-isti, psihologi, doctori, HR-isti, PR-isti, arhitecti, designeri vestimentari, adolescenti, copii, healeri, terapeuti cu diferite metode, filozofi.
Unii au venit in cautare de raspunsuri (printre ei am fost si eu), altii pentru a invata ceva nou, altii pentru o experienta noua, altii din curiozitate.
Cu totii am venit intr-un fel. In felul fiecaruia. Cu asteptarile lui, cu sperantele lui, cu credinta lui, cu trecutul lui, mai frumos, mai dureros sau mai urat.
Cert este ca toti am plecat aproape la fel. Rune impreuna cu ceilalti 6 norvegieni ne-au zdruncitat credinta si asteptarile multora. Ne-au aratat siplitatea existentei noastre. Ce suntem. Si cat de usor ne este sa ne autovindecam. Cat de usor este sa privim viata dintr-o alta perspectiva, fara a avea nevoie de ani de meditatie, rugaciune, post, purificare.
Ne-au aratat ca dupa sase zile esti in comuniune cu Dumnezeu. Care nu este decat Lumina. Nu este decat Dragoste. Iubire. Si atat.
Si nu a fost nevoie decat sa lasam sa vina raspunsurile. Am reusit sa lasam Mintea deoparte. Mintea care nu se mai opreste din judecat. Si cu cat judeca mai mult, cu atat nu gaseste raspunsurile si se afunda in mlastina. Si se rataceste. Si genereaza stres.
Am invatat ca nu trebuie sa avem asteptari. Atunci cand le ai si se indeplinesc e bine. Dar atunci cand nu se indeplinesc? Genereaza stres, frustrare, senzatie de neputinta. Am invatat sa nu le mai avem.
Am invatat cum sa accept orice se intampla in jurul meu. Mi-au furat oglinzile la masina. Ce era sa fac. Sa ma enervez, sa injur, sa ma stresez ca nu mai pot conduce, ca nu sunt bani, ca vai ce neagra este viata? Oricum evenimentul era consumat. Am observat si atat. Mi-am dus copilul la scoal ca de obicei, am fost la politie, am pus oglizi de la niste farduri pana voi avea altele noi si gata. No more stress. Nicio secunda de stres.
Am invatat ca viata fiecaruia este joacul lui personal si atat. Fiecare si-l joaca cum vrea. Si ca eu nu am niciun drept sa intervin in viata lui privind din perspectiva mea de bine. Eu nu trebuie sa-mi joc decat jocul vietii mele. Altul pe al lui. Ceea ce din perspectiva mea e bine, din perspectiva lui nu. Si e ok. Si e distractiv sa observi asta.
2012.02.23
Astazi am transmis grupului 2012 – Romania Buna-Starii un e-mail cu mesajul umator, in care le povestesc cate ceva di ceea ce mi s-a intamplat mie:
“Bun Gasit Dragilor.
Va transmit atasat prezentarea seriei de evenimente “Tu Esti Adevaratul Secret”, sutinuta de catre Rune Heivang.
Pentru ca incercam sa ajungem la un numitor comun in “Romania Buna-Starii”, participarea la unul dintre evenimente ar fi de bun augur pentru toata lumea.
Ca si poveste, despre cum am ajuns sa-l cunosc pe Rune… Nu intamplator.
Intr-o seara de mai 2011 doream sa-l invit pe Oreste Teodorescu la o intalnire cu Vasile PAUN.
Am vazut pe wall-ul lui Oreste pe Facebook, ca va participa la un eveniment – Tu Esti Adevaratul Secret.
Am vazut prezentarea evenimentului, mi-a placut si m-am dus la una dintre serile gratuite. Mi-am spus ca daca Oreste nu va veni, oricum nu am ce pierde pentru ca suna interesant.
Ei bine, Oreste nu a venit, dar eu am ajuns si la workshop-ul de 2 zile, si intr-o tabara de 7 zile la Sibiel si apoi in alta de 21 de zile la Sibiu, toate cu Rune Heivang si Soulpilot Academy.
Mie acest om mi-a schimbat viata. Sunt in Nirvana aproape tot timpul, stiu in fiecare moment cum sa fiu multumit si fericit cu tot ceea ce se intampla in jurul meu.
In plus de asta, am avut parte si de o vindecare instantanee (in doua ore) – cei care ati citit Richard Bartlet – “Matrix Energetics” stiti descrierea.
Sa va spun un pic despre aceasta vindecare:
De mic copil aveam niste dureri teribile de cap in zona occipitala stanga. Daca la inceput trecea cu cate un Antinevralgic, in ultimii ani nu trecea nici cu 6 pastile de Ibuprofen (Nurofen) de cate 600 mg fiecare. Trecea numai in combinatie cu o frectie cu un antiiinflamator puternic. Durerile erau cumplite, orice raza de lumina imi provoca greata.
Am facut cateva investigatii de-a lungul anilor, inclusiv un RMN in 2007. Doctorii – cardiologi, neuropsihiatrii, neurochirurgi, biorezonanta – spuneau ca nu au gasit nimic pe baza caruia sa puna un diagnostic si ca sunt sanatos tun.
In timpul taberei de 7 zile de la Sibiu, mi-am propus sa nu mai iau niciun fel de pastile (dar eram pregatit cu cateva cutii – “just in case” :).
In prima seara la Sibiu am avut o discutie cu norvegienii pe terasa pana noaptea tarziu. Arne m-a intrebat: “Care este relatia cu tatal tau?” Am ramas blocat de intrebare. Nimeni nu stia despre relatia mea cu tata. Am inceput sa-i spun despre cat de rau ne impacam, ca…. – Despre relatia cu tata am sa va povestesc alta data; a fost un miracol ca ne-am impacat imediat dupa ce m-am intors din tabara si a plecat dintre noi in urmatoarele 2 saptamani, extrem de fericit, iubitor si impacat.
Revenind la vindecarea mea.
Am plecat la culcare.
Dimineata m-am trezit cu o durere ingrozitoare la genunchiul stang. Era durerea unei luxatii, dar piciorul era complet sanatos (pentru cei care ati avut – cunoasteti senzatia, pentru cei care nu stiu este mult mai dureroasa decat o entorsa).
In timpul zilei durerea a disparut (pe parcursul cursurilor). O data cu lasarea serii a reaparut durerea crescand in intensitate.
A doua zi s-a repetat povestea de mai sus.
A treia zi s-a repetat povestea de mai sus, cu o mica exceptie: nu mai era genunchiul cel care ma durea, ci umarul stang. (Ahaa.. acum fac legatura intre durerea mea de cap pe stanga si celelalte, tot pe stanga. Ce bine ca am inceput sa scriu povetea 🙂
In a patra seara eram bucuros ca nu mai am nimic. Nimeni nu avea nicio explicatie pentru aparitia si disparitia durerilor.
In a cincea zi, m-am trezit cu durerea binecunoscuta de cap – zona occipitala stanga.
Desi era o durere usoara, i-am recunoscut tiparul – ca va creste in intensitate pana cand voi lua cele sase pastile si voi aplica frectia.
Ok, am coborat la micul dejun.
Deja durerea era mai puternica. Au venit in jurul meu cativa cursanti si au incercat sa-mi diminueze durerea, unii dintre ei practicand Silva, Reiki,….
Parca s-a mai linistit.
Apoi am facut cateva exercitii de respiratie cu colegii, inainte de inceperea cursurilor.
A revenit durerea si mai puternica.
Atunci mi-am zis: “Mai, dar sunt aici la un curs sustinut de Mari Maestrii Vindecatori.
Ia sa ma duc la “God” (Arne, unul dintre norvegieni a fost “botezat” asa de catre Oana -o colega de curs- datorita parului blond-alb lung si a imaginii sale de taciturn)
Ii spun lui “God”: Uite am o problema care pana la urma si-a facut aparitia in aceasta tabara. Ii povestesc repede despre problema mea cu durerea de cap.
Arne imi spune:
” Go to Marte – she’s a little magician”!…
Ma duc la Marte.
Ii povestesc despre durere, imi atinge cateva minute capul. Ma intreaba cum ma simt. Ii raspund ca un pic mai bine. Intru in sala de curs.
Acolo muzica (rock’n’roll). Unii dansau.
Pentru ca ma simteam un pic mai bine, topai si eu un pic. La pauza dintre melodii simt capul gata sa explodeze de durere. Era durerea binecunoscuta. Imi zic: ma duc sus in camera sa iau doua Ibuprofene de 600, pentru vreau sa stau linistit la curs, atata cat voi putea.
M-am intors repede in sala, a inceput cursul. Durerea se mai linistise un pic.
Cam la doua ore dupa inceperea cursului, In timp ce Rune vorbea despre cum emisfera stanga se ocupa de partea rationala a lucrurilor, realizez ca nu ma mai durea deloc capul. Pun mana stanga (asta faceam de fiecare data cand ma durea capul.
Acopeream zona cu palma (pentru a ma mai linisti un pic) in zona care ma durea cu ceva timp in urma.
Ma ating si observ uluit ceva.
Ma palpez (ca o mangaiere).
Fac ochii mari.
Si iar mangai capul in zona care fusese dureroasa.
Si cu stanga si cu dreapta.
Si iar si iar inca o jumatate de ora pana cand a terminat Rune de vorbit.
Ies in pauza de 40 de minute. Ma izolez de toti ceilati intr-o poiana.
In tot timpul acesta continui sa mangai si sa palpez capul in zona care fusese dureroasa de cand ma stiu. Si sunt siderat, perplex de zeci de minute.
Se suna intrarea la curs.
Intra toata lumea iar in momentul in care Rune doreste sa inceapa il intrerup si spun: “Dragilor, poate ca m-ati vazut cu mainile in cap in ultimele 90 de minute. Unii stiati despre istoricul durerilor mele de cap. Mugur Badarau si Sorin Feroiu, Oana, Mimsi si Laura stiti cat de tare ma durea si dimineata. DORESC SA VA ANUNT CA CAPUL MEU IN ZONA OCCIPITALA STANGA NU MA MAI DOARE SI CA ARE O ALTA FORMA. ERA UN PIC PLAT ACUM ESTE MULT MAI ROTUND”.
Ce credeti ca a spus Rune? “Ok, avem si o vindecare fizica. Haideti sa continuam cursul”. Si atat.
Ei bine, de atunci NU m-a mai durut capul niciodata.
Gata cu cele 6 Ibrupofene pe zi!
Gata cu frectiile!
Gata cu durerea ce-mi provoca greata!
Cam asta a fost povestea durerii mele de cap.
Dupa ce m-am intors din tabara m-am intors spiritual schimbat. Cei apropiati spuneau ca am luat-o razna. Din fericire, modificarea formei cutiei craniene i-a facut sa inteleaga ca am venit schimbat in bine si ca nu sunt dus cu pluta.
Mama si sotia mea erau singurele fiinte care stiau cum era capul meu inainte si cum era dupa. De nenumarate ori m-au mangaiat in zona respectiva pentru a-mi alina durerile. Si au putut spune si celorlalti ca nu am luat-o razna, si au avut incredere ca TRANSFORMAREA MEA ESTE UNA MAGICA si nu una “DILIE” 🙂
Credeti ce vreti, faceti cum vreti.
La Rune HEIVANG se intmpla “lucruri tari”!!!!!
CU DRAG,
Cristian N. ANTONESCU