Azi am văzut prea multe fețe plouate – nici măcar ceață nu mai era pe afară, deci de unde atâta supărare? Me not likey. 
Știi care e prima poruncă? Să faci ce ți se poruncește în porunci. A doua e să râzi. Și a treia să nu omori. Nu cred ca e prea glumicios în închisoare. 😀
Încerc să mi-l imaginez pe Seinfeld râzând la alte glume, care nu-s ale lui. Nu cred că i s-ar părea amuzante. “E funny ce aud, dar eu de ce nu m-am gândit la asta?”
Cred că e teribil de trist să fi comediant 24/7. La un moment dat totul pare o făcătură, chiar dacă glumele apar spontan. Poate râzi o vreme de ceea ce știe să-ți debiteze mintea, după care observi cu tristețe că te gândești mai mult la cum să-i faci pe alții să râdă. Asta mi se pare a fi limita dintre om funny și clovn. U gotta know when to stop, man.
Râsul e un medicament cu multe beneficii. Cel puțin așa se spune. Așa că nu văd de ce nu am încerca să ne relaxăm nițel și să ne unim colțurile gurii de urechi. “Este?” 😀
Astă seară eu am fost până la Real-ul din Arad pe jos, claxonată de tiruri, traversând sensuri giratorii și alergând în beznă pe un câmp fiindcă distanța dintre Selgros și Real e mai mare și mai fără becuri decât m-aș fi așteptat. Cu ghetuțe argintii și un briceag în mână cred că din exterior am părut extrasă dintr-un film de nebuni. Ar trebui să învăț să conduc, really.
Eu am de ce să râd la noapte. What makes you happy?