Grija zilei de mâine distruge ziua de azi.
Pentru că nu ne simțim în siguranță, căutăm certitudini peste tot. Ca să fim liniștiți, trebuie să știm sigur că lucrurile nu o să se schimbe decât în bine. Și nu deodată, ci treptat dacă se poate. 
Eu una, nu mă pot concentra asupra prezentului dacă am o problemă cu viitorul. Dacă nu știu că o să am destui bani săptămâna viitoare sau dacă am vreun deadline care se apropie de mine fără să-i dau eu voie, sunt stresată și nu pot să mă gândesc decât la planuri și scenarii. Treaba cu știutul e oricum relativă, fiindcă în realitate nu știu nimic – lucrurile se pot schimba radical într-o săptămână în timp ce eu stau ca toanta cu planurile mele în brațe și văd cum nimic nu depinde de mine.
Și totuși, mintea mea are nevoie de o asigurare că o să fie bine. Altfel, nu mai funcționează rațional și începe să strice toată fericirea prezentului. Mi-ar fi plăcut să fiu o fată Carpe Diem, căreia poate să nu-i pese ce o să fie mâine, însă nu se poate. Până și problema cu referendumul mă supără – aș fi vrut ca măcar țara în care trăiesc să-mi ofere o siguranță, să știu cine-i președintele și să cred în ceea ce spun oamenii care apar așa des la TV.
Când ne-am născut, n-am avut nicio grijă. Oare cum am știut să adunăm atâtea pe drum?
A realiza că nimic nu depinde de tine e un mare lucru. Dar nimicul acesta vine dintr-o perspectivă asupra realităţii obiective, asupra lucrurilor care le vezi clar că se întâmplă. Dacă iei în considerare lucruri subiective, cum îţi sunt părerea, voinţa, impulsurile, dorinţele, observi că există şi lucruri care depind de tine.
Asigurarea că o să fie bine o poţi găsi în faptul că Universul e guvernat de Legi. Chiar dacă nu le cunoaştem, decât puţin pe câteva. Nimic nu e lăsat la voia întâmplării, dacă există aşa ceva, ci la voia a ceva superior. Ceva de o inteligenţă superioară care e responsabilă pentru toate lucrurile frumoase care există, care a învăţat plantele să facă fotosinteza şi oamenii să iubească. Dacă înţelegi asta, atunci vezi că Legile nu pot să fie altfel decât bune. Dacă Legile Universului sunt bune, iar noi facem bine ceea ce depinde de noi atunci rezultatul nu poate să fie decât unul bun.
Când ne-am născut nu am avut nici o grijă pentru că nu eram conştienţi de ele. Dar ele existau. Exista grija pentru asigurarea hranei, grija pentru un loc în care să trăim, grija pentru a înţelege de ce trăim, grija pentru a înţelege de ce îmbătrânim şi murim. Dacă scopul este să nu avem griji, atunci sigur că putem să fim indiferenţi, să ignorăm problema. Dacă facem asta însă, viaţa nu ne va da pace şi ne va tot da palme, pentru că spre deosebire de când eram copii, acum avem capacitatea de a rezolva aceste probleme. Deci ar fi ceva temporar. Până la urmă tot trebuie să le rezolvăm.
Mi-ar plăcea să ieşim într-o zi să mai vorbim. Nu ne-am mai întâlnit niciodată de când am aflat că avem astfel de preocupări în comun.