Nici nu știu cum să încep, nu am mai vorbit cu tine de multă vreme. De fapt, poate niciodată.
Vreau să știi că îmi pare rău că ți-am rămas neînțeleasă, chiar am sperat că o să mă poți citi. Mi-am schimbat alfabetul ca să-mi semene literele cu ale tale, te-am privit mai des decât pe restul ca să știi că-mi ești muză și m-am mințit mai mult ca să-ți dau putere.
Lumea mea e mare, o cuprinde și pe a ta. Ești parte din mine, dar eu n-am cum să-ți aparțin. Am înțeles tot, mai puțin pe mine, îmi doream să fii tu oglinda mea. Imperfecțiunile mele te-au spart și-acum nu mai văd nimic în tine.
