Pace între două dobitoace

După dezastrul de săptămâna trecută, nu înțeleg de ce oamenii au găsit o cale să distrugă de bună voie lumea. Dacă oricum suntem invadați de cutremure, inundații și tsunamiuri, de ce chiar nu fac nimic ca să se salveze și înrăutățesc situația? Vorbesc în general, nu mă refer neapărat la Gaddafi, americanii sau francezii care au trimis oameni în luptă.

Sunt o pacifistă convinsă, așa că degeaba mi se explică de ce procedează așa și nu altfel, de ce e musai să atace și să omoare atâția oameni. “Pentru o cauză nobilă.” Serios? Să mori tu…?

După atâtea războaie, bombe și oameni transformați în cenușă, chiar nu ați învățat nimic? De ce omorâți ce nu puteți recrea? După război nu vine pacea –  doar durerea, dezbinarea și un gust amar pe care l-ați botezat victorie. Vă țineți sufletul plângând în lanțuri și vanitatea își face de cap în numele vostru.

 

Vreau să cred într-o altfel de lume, dar de fiecare dată mă lovește peste față palma realității. Rece și aspră. O să întorc și celălalt obraz, poate își dă seama că nu vreau să mă lupt.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=yXSp4g_9SjI]

2 thoughts to “Pace între două dobitoace”

  1. Nici eu nu sunt de acord cu razboaiele, dar Gaddafi ala e un cretin care se lupta cu propriu lui popor. Era mult mai simplu daca el pleca intr-un loc linistit cu toata averea si familia lui, dar nu, el vrea sa stea acolo la ciolan prin orice mijloace (chiar daca asta inseamna un razboi civil intre libieni).

Leave a Reply

Your email address will not be published.

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.