Poate că nu ne dăm seama până mai târziu, dar a avea cu cine împărți un cadou e o bucurie mai mare decât cadoul în sine. Și trebuie să fim recunoscători pentru asta.
Am crescut împreună, am dormit una lângă alta și am petrecut ani întregi în aceași casă. Am învățat să ne cunoaștem, să ne înțelegem și să ne acceptăm una pe alta. Suntem atât de diferite și tocmai de asta ne potrivim perfect. Dacă ne-am propune asta, eu și sora mea am putea conduce lumea. Indiscutabil.
Încă de mică, am văzut viața prin ochii ei. Ea a ajuns aici prima, si de aia a fost tot timpul cu un pas inaintea mea. A aflat singură ce e bine și ce-i rău, ce doare și ce nu; fiindcă mi-a spus și mie toate astea, am fost scutită de o grămadă de suferințe. Am învățat din greșelile ei ca să am mai multă vreme să fac alte greșeli noi, din care să pot învăța. A fost și va rămâne reperul meu, modelul la care mă raportez atunci când realitatea mă dezamăgește. Ea e prietena care a fost tot timpul acolo, oricând aveam nevoie de cineva.
Poate că nu-i spun asta destul de des, dar o iubesc catastrofal de mult. E sora mea cea mare, cu care am împărțit totul și lângă care am învățat că viața e frumoasă, dacă știi cum să o privești. Îi mulțumesc pentru toate zâmbetele, lacrimile și cuvintele care m-au făcut să fiu cine sunt azi, datorită ei. Îi mulțumesc pentru că e o luptătoare, care nu are cum să nu câștige de fiecare dată. E radiantă, sinceră, ambițioasă și cochetă și mă face să-mi doresc să fiu și eu așa. E cea mai tare din parcare și vreau să știe toată lumea asta.
Te iubesc, soro! 🙂
ma faci tu pe mine sa plang chiar de ziua ma?treaba e asta?te iubesc mult koty meu!
love you again and again and again…….