Instinctul de conservare

Pe măsură ce trece timpul și nu mai scrii nimic pe blog, e din ce în ce mai greu să găsești ceva demn de publicat. Devii prea critic cu tine, prea selectiv și preferi să abandonezi articolul decât să fi creat ceva mediocru.

Iar asta se aplică în majoritatea domeniilor, nu doar în crearea de conținut. Odată cu frica de a fi judecat (mai mult de tine decât de ei), începi să amâni lucrurile pe care ți le-ai propus, până în punctul în care nici nu mai are rost să le faci. You overthink it, “mai bine las-o așa”. Crezi că vocea aia din capul tău te protejează și îți e prietenă – doar sunteți împreună încă de la început. Însă tot ce își dorește de fapt e ca toate lucrurile să rămână la fel, să trăiești până la sfârșit într-o stare de inerție care încet, încet, îți va dezintegra sufletul.

De aia schimbarea e atât de grea și dureroasă, ea se opune direct naturii minții tale. E o luptă continuă pe care o poți câștiga doar dacă înveți să accepți cine ai fost până acum și alegi să devii altcineva. În fiecare zi, cu fiecare bătaie a inimii.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.