INERȚÍE, inerții, s. f. 1. (Fiz.) Proprietate a corpurilor de a-și păstra starea de repaus sau de mișcare în care se află atât timp cât nu sunt supuse acțiunii unei forțe exterioare.
De cele mai multe ori, inerția e legea care ne conduce viața. Trăim într-o stare latentă și lăsăm timpul să treacă pe lângă noi, ca și cum ar fi nelimitat. Asta pentru că ne-am lăsat visele undeva la uşa de la intrarea în viaţa de adult.
Am făcut la un moment dat nişte alegeri (sau ele ne-au făcut pe noi) şi nu ne-am mai pus niciodată întrebarea dacă noi de acum ne mai dorim aceleaşi lucruri pe care le-au vrut noi de atunci. Am ajuns până aici şi ne e frică să o luăm de la capăt, ne e frică să ne rupem de confortul obişnuinţei pentru a sări în necunoscut. E fain să îţi cumperi un ou Kinder şi să te întrebi ce jucărie vei nimeri, însă atunci când oul este propria ta viaţă, parcă îţi vine să îl pui înapoi pe raft şi să îţi cumperi nişte dulciuri ambalate într-o folie transparentă.
Nu ne prea plac schimbările. Creierul vrea să automatizeze cât mai mult, să ne prevadă acţiunile, să ştie ce o să se întâmple. De aceea o să facă tot posibilul pentru a ne convinge să urmăm calea obişnuinţei, a variantei verificate şi testate. Nu există luptă mai grea decât cea cu propria minte.
Cum ar fi dacă am putea să ieşim din cerc?