Unde se duc anii și cum trece timpul așa? Poate că viețile noastre se schimbă, dar Crăciunul o să rămână întotdeauna la fel.
Toți cei dragi se strâng împreună la un loc și avem din nou sentimentul ăla liniștitor, de apartenență. Suntem ai cuiva, venim de undeva, respectăm niște tradiții și mâncăm cozonac, chiar dacă e făcut în brutăria de la Real. Femeile sunt stresate cu curățenia sau cu outfiturile pentru petreceri, bărbații nu știu ce fac fiindcă nu-i cunosc chiar așa de bine. Mall-urile sunt pline de oameni care vor să cumpere cât mai multe pentru cât mai mulți; deși se calcă în picioare și se înghesuie și se mai înjură, mie tot îmi place să-i privesc. Sunt ca albinele într-un stup, doar că nu lucrează pentru aceeași regină.
De Crăciun, ne aducem aminte ce ar trebui să avem în minte tot anul. Să lăsăm orgoliile și răutățile și să nu ne pese chiar așa mult de lucrurile materiale. În perioada asta, primează fericirea din ochii celor dragi și Mulțumesc-ul pe care ni-l oferă un copil orfan căruia i-am dăruit un cadou. De Crăciun, suntem recunoscători.
Când împodobesc casa, îmi dau seama cât sunt de norocoasă. Sunt sănătoasă, am o familie care mă ocrotește și care mă sprijină în tot ceea ce fac, iubesc și sunt iubită… Nu am un milion de prieteni, dar pentru ăia pe care îi am, aș face orice. În dulapuri, o grămadă de haine și și mai multe lucruri pe care le-am primit ca să-mi fie satisfăcute capriciile. După care aprind televizorul și văd un reportaj în care o familie întreagă împarte o pâine la masa de seară. Copii care plâng de fericire atunci când primesc o ciocolată sau o jucărie. Bătrâni care tremură de frig și suferă din cauza bolilor pentru care nu au bani să le trateze.
Se organizează petreceri de caritate, mass-media promovează cazurile care au nevoie de ajutor, firmele donează bani și produse, orfelinatele și azilurile de bătrâni sunt pline de cadouri. De Crăciun, îi ajutăm. Da’ după aia?