Ce ție nu-ți place, dă-i altuia, poate-i place lui

Fiecare dintre noi își dorește să fie cel mai bun. Fie că e vorba de cel mai frumos, iubit, respectat, inteligent sau de temut, am crescut cu setea asta nebună de a dori tot timpul mai mult, de a fi tot timpul primii in fruntea clasamentelor făcute în mintea noastră. Tânjim după laudele care ne gâdilă orgoliul și visăm la satisfacția de a ieși învingători din jocurile ce ne antrenează viața. Uneori ne îmbrăcăm în cele mai înfricoșătoare costume, chiar dacă nu e Halloween-ul, și începem să-i speriem pe cei din jurul nostru – poate așa o să părem mai impunători, mai respectabili.

Ei bine, deși e ok să vrem să ne autodepășim, e și mai ok să înțelegem că nu e nevoie să ne zbatem tot timpul pentru mai mult. Să facem un pas în spate și să privim viața așa cum ne-a fost dată – în stare perfectă și fără nicio instrucțiune de funcționare. Veșnicele nemulțumiri sunt rezultatul a multor ani de stat în medii nepotrivite cu oameni și mai nepotriviți, Nici ei la rândul lor nu au fost învățați cât de simplă e fericirea și cât de mult contează să mulțumești pentru ceea ce ai, fără niciun fel de gânduri ascunse.

Nu trebuie să inventăm un alt alfabet, ăsta pe care îl avem e perfect conceput de către un Cineva. Tot ce avem de făcut e să combinăm literele și ne formăm propriile cuvinte, propoziții, fraze. În felul ăsta, povestea fiecăruia poate avea un happy end.