Sa facem sa fie bine

Ce se întâmplă atunci când ai 1000 de idei şi te mai şi gândeşti la alte sute de lucruri pe care ai putea să le faci? NIMIC.

Cu problema asta mă confrunt tot mai des: mă mulţumesc cu posibilitatea de a face o mulţime de lucruri în loc să aleg să fac ceva concret. De exemplu, un simplu articol pe blog. Nescris timp de 5 luni din pură indecizie – care îi va fi subiectul şi când anume să îmi fac timp să îl scriu. Fiindcă nu mi-am făcut timp, m-a făcut timpul pe mine.

Recunosc că am stat destul de mult pe Facebook şi am contribuit la creşterea artificială a încrederii în sine a oamenilor cărora le-am dat Like, dar asta nu mă face să mă simt mai bine. Am făcut cursuri de SEO, am citit articole despre copywriting, optimizarea ratelor de click, tehnici de promovare. Atunci când te opreşti prea mult timp asupra unui subiect, când începi să despici firul în 4-16-64-256… te pierzi. Nu mai ştii de unde ai plecat şi ce ai vrut să faci in the first place. And that really sucks.

Paştele şi Crăciunul sunt nişte repere esenţiale pentru mine: pe lângă însemnătatea lor spirituală, mă fac să realizez mai bine trecerea timpului. Sau a mea prin timp, mai bine zis. Ţin minte foarte clar cum am pus globurile în brad în timp ce mă uitam la National Geographic la emisiunea aia cu o comunitate mai ciudată din America. Şi boom! E luna mai (stai un pic)…

Cum zicea un băiat super marfă acoperit în blănuri: Dacă nu eu atunci cine? Dacă nu acum, atunci când?