Pe Ivona am cunoscut-o la o casă de copii din Arad. Are 14 ani jumătate, părul blond si ochii de un albastru strălucitor. Gene lungi întoarse și o privire ce mi-a dat lumea peste cap.
Era mai veselă cu mult decât mine, deși eu tocmai coborâsem din mașina părinților mei, cu care urma să merg acasă mai spre seară.
-Doamnă, eu sunt cea mai mare de aici. De ăștia mici am eu grijă, ca să facă ceva cu viața lor. Am avut note mai mici semestru trecut, da acuma învăț mai bine și azi am luat 10 la informatică. Vă aduc carnetu să-l vedeți?
I-am spus să-mi vorbească la per tu. N-a vrut, că e lipsă de respect.
I-a pus pe cei mici (7 la număr) să-mi recite poeziile de toamnă proaspăt învățate și mie mi-a arătat cartea de română (cu coperta ruptă și multe pagini lipsă) din care îsi făcea tema.
-Nu au putut fi dați toți la grădiniță, ca statul nu le asigură taxele și doamna care stă cu noi nu poate plăti din buzunarul ei. Așa că îi mai învăț eu una alta.
Toți roiau în jurul meu. Mi-au povestit de toate, i-am luat în brațe pe rând și am mâncat împreună zahăr în bucătăria de la parter. M-au întrebat când mai vin, le-am spus că săptămana care urmează. Nu știam că e necesar un dosar de voluntariat, în care trebuie incluse analize, cazier si fel de fel de declarații, așa că le-am promis că le aduc ce vor ei peste câteva zile.
-Creioane!
-Jucării!
-Caiete!
-Dulciuri!
-O carte de colorat!
-Sau ceva hăinuțe pentru copii, că sigur o să le fie bune. Doar au între 3 și 12 ani.
M-am gândit la toate hainele mele aruncate prin dulapuri, la caietele sigilate din birou și la jucăriile puse în pungi fiindcă “deja sunt prea mare pentru de-astea”. La toată mâncarea ce rămâne la sfârșit de săptamână ce sfârșește în coșul de gunoi. La toate dulciurile pe care le las să expire fiindcă nu mi-e poftă.
Așa că după ce mi se aprobă dosarul, o să le duc de toate. Și am nevoie de ajutor, așa că apelez la voi. Cărți de copii, hăinuțe, jucării, creioane, caiete, orice nimicuri care nu mai sunt de folos pentru noi pot să le aducă lor zâmbetul pe buze. Chiar și haine de-ale noastre pe care nu le mai purtăm, că doar copiii cresc. Nu trebuie cine știe ce, că oricum se adună dacă suntem mai mulți.
Contactați-mă aici, pe mess (catalina.maruster) pe Facebook sau Twitter. O să le colectez eu, voi doar anunțați-mă.
Thank you 🙂
în numele lor și în numele meu.
One thought to “Orice ajutor e binevenit”