Asta ar însemna că mai avem 2-3 ani și gata. Țac-pac! Nu-i mai Terra…
Am avut răbdare să mă uit la filmul 2012 (3 ore!!!), la un documentar de pe National Geographic și la câteva pagini pe net unde se vorbea despre asta. Asta ca să nu zici că nu mă interesează viitorul meu.
Și totuși, sunt foarte optimistă. Cel puțin dacă Terra o să dispară cândva în secolul 21, o să fie din cauza încălzirii globale sau a vreunui meteorit care ne întâlnește în drumul lui și nu fiindcă așa au prezis mayașii acum sute de ani. Dispariția oricărei urme de viață în 21 decembrie 2012 pare un scenariu macabru, care a și fost exploatat deja; așa că săracii oameni se îngrijorează că lumea e pe sfârșite și nu-și mai fac planuri de viitor. Ca să nu mai vorbesc despre depresivii sinucigași…
Nu zic că nu se poate. Că doar există multe cauze care ar putea duce la așa o nenorocire. Doar că de unde atâta precizie dom’le? Acum câțiva ani vizionam Butterfly Effect și vedeam cum orice se poate schimba într-o secundă (http://blogfilosofie.wordpress.com/2008/02/10/efectul-fluture/), și acum trebuie sa diger faptul că destinul ne-a fost scris și nu se mai poate face nimic.
Nu cred că-i chiar așa. Dacă putem ajunge pe Lună, facem poze la Marte și inventam vaccinuri anti-HIV (cu eficacitate parțială momentan), trebuie sa mai fie o speranță. Geniile omenirii nu cred că stau degeaba resemnați cu gândul că sfârșitul e la 2 ani și 11 luni jumătate dstanță de noi.. Oricum, eu votez contra sfârșitului lumii, împreună cu milioanele de optimiști de pe Planeta Albastră. Dacă numărătoarea voturilor din 2012 o să fie corectă, mai avem cel puțin câteva decenii de hoinărit prin lumea asta. 🙂
One thought to “Noi nu murim in 2012.”