25 de ore… Parcă nu se prea potrivește cu tiparul meu prestabilit și foarte greu schimbabil.
Te uiți la ceas (ăla cu radio, nu ăla de pe mâna ta) și e 3. Toate bune, frumoase. Mai îți faci o felie de pâine cu șuncă, mai dansezi un pic la petrecere sau te cocoloșești mai aproape de cel iubit. Te gândești una alta, îi faci cu ochiul persoanei frumoase din fața ta sau mai moțăi un pic. Ridici privirea și vezi că s-a facut 3. Din noooooou!!!
Poți să o iei ca o a doua șansă (dacă nu te gândești că prin martie ți se ia ora înapoi), ca o dovadă că timpul și spațiul sunt de fapt pe mai multe dimensiuni sau că ai mai mult timp să faci ce îți place.
Oricum timpul e o iluzie a umanității. 😀 Sunt în tren și mă îndrept spre petrecerea de Halloween. Vodafone-ul are semnal bun între Arad și Timișoara, în caz că te interesează. Încă nu șțiu ce o să fac în a 25a oră, dar sper că tu o să profiți de ea.
tare postu 🙂